Principalele direcţii de cercetare – lexicografia şi dialectologia limbii române – inaugurate de Sextil Puşcariu au fost continuate în perioada postbelică. Mai întâi, colectivul clujean de lexicografie română a participat, în colaborare cu Institutul de Lingvistică din Bucureşti (actualul Institut de Lingvistică „Iorgu Iordan–AL. Rosetti”), la elaborarea Dicţionarului limbii române literare, apărut, în patru volume, între 1955–1957, sub conducerea lingvistului clujean Dimitrie Macrea.

În 1959, este reluat Dicţionarul limbii române, realizat în colaborare cu departamentele de lexicografie din cadrul institutelor de specialitate din Bucureşti şi Iaşi. Din acest amplu proiect, Clujului i-a revenit redactarea literelor O, R, T, Ţ, U şi, mai apoi, volumul al doilea din litera L, precum şi, integral, literele K şi Q (publicate în volum împreună cu litera J). Colectivul clujean a redactat şi publicat, la Editura Academiei Române, 8 (opt) volue, ultimul, cu care se încheie partea neredactată de redacţia Sextil Puşcariu, apărând în 2010. Pentru tomul XII, partea 1, litera Ţ, publicată în 1994, lexicografii clujeni au fost distinşi cu premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române, iar cu ocazia încheierii seriei noi a DLR, li s-a acordat Diploma „Meritul Academic” şi Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Începând din 2011, a fost reluată seria veche a Dicţionarul Academiei, la Cluj redactându-se literele F‒J, urmând să se implementeze un program de informatizare a Dicţionarului-tezaur.

O altă lucrare lexicografică de referinţă, distinsă de Academia Română cu premiul „Timotei Cipariu”, a fost Dicţionarul român‒maghiar, apărut, în anul 1964, în două volume, tot la Editura Academiei. Cuprinzând peste 66.000 de articole lexicografice, dicţionarul a fost elaborat, sub conducerea lui Kelemen Béla, de colectivul de lexicografie bilingvă. Acelaşi colectiv a publicat la Editura Academiei Române, în 2010‒2011, în două volume, un masiv Dicţionar maghiar‒român. Magyar‒románszótár, elaborat sub coordonarea lui Kelemen Béla şi a lui Szász Lőrinc. În prezent, se pregăteşte publicarea unui nou Dicţionar român‒maghiar.

Cealaltă direcţie importantă de cercetare lingvistică este ilustrată de activitatea desfăşurată de departamentul de dialectologie şi onomastică, activitate încununată, pentru volumele publicate până acum, cu mai multe premii ale Academiei Române. Până în prezent, au fost publicate, la Editura Academiei, 7 (şapte) volume neinterpretative şi 4 (patru) interpretative din Atlasul lingvistic român II (ancheta E. Petrovici), serie nouă, coordonate, succesiv, de Emil Petrovici şi Ioan Pătruţ. S-au editat, de asemenea, cele două chestionare şi un volum introductiv din ALR II, sub redacţia lui Ion Mării. Tot la Editura Academiei, au apărut 15 volume din atlasele lingvistice pe regiuni consacrate graiurilor româneşti din Banat, Maramureş, Transilvania şi Crişana. Cel mai recent apărut, în 2017, este volumul IV din Noul Atlas lingvistic român. Crișana, elaborat de Dorin Urițescu (coordonator), Ionel Stan, Veronica Ana Vlasin, Gabriela Violeta Adam şi Lăcrămioara Oprea.

Institutului clujean îi aparţine şi iniţiativa cercetării din perspectiva geografiei lingvistice a graiurilor româneşti din sudul Dunării (proiect ştiinţific din care au apărut Micul altas al dialectului aromân din Albania şi din Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, în 1997, precum şi Dicţionarul dialectului istroromân, vol. I‒II, în 2011‒2015, redactate de Petru Neiescu). Se lucrează, de asemenea, la un Atlas lingvistic al graiurilor româneşti din Serbia Orientală, dintre Morava, Dunăre şi Timoc, în 2021 fiind publicate volumele I și IV. În 1960 şi, respectiv, în 1983 au fost editate două volume de Materiale şi cercetări dialectale. Ultimul volum cuprinde Actele Întâiului Simpozion Naţional de Dialectologie, manifestare ştiinţifică iniţiată de dialectologii clujeni şi care se desfăşoară, periodic, din doi în doi ani. În 2018 a avut loc ediţia a XVIII-a şi au apărut Lucrările celui de-Al XVII-lea Simpozion Internațional de Dialectologie. Totodată, dialectologii clujeni participă, în calitate de anchetatori şi coautori, la realizarea a două proiecte ştiinţifice internaţionale: Atlasul limbilor Europei (ALE) şi Atlasul lingvistic romanic (ALiR). S-a lansat recent şi un proiect de digitalizare a atlaselor lingvistice româneşti.

Preluând tradiţia cercetărilor de onomastică întreprinse, în trecut, de Nicolae Drăganu, Ştefan Paşca, Vasile Bogrea, George Giuglea, Gustav Kisch şi alţii, au fost efectuate, încă din deceniul şase al secolului trecut, anchete directe de antroponimie şi toponimie în diferite zone, precum Valea Bistriţei (Bicaz), Valea Sebeşului, Porţile de Fier, Maramureş, Valea Jiului etc., publicându-se un bogat material. Ulterior, au fost demarate lucrările la Tezaurul toponimic al României. Transilvania, anchetându-se un mare număr de localităţi în judeţele Alba, Bihor, Cluj, Sălaj şi Sibiu. Până în prezent, au apărut la Editura Academiei Române, în 2006, volumul consacrat judeţului Sălaj (coordonat de Eugen Pavel) şi, respectiv, cele referitoare la bazinul hidrografic al Văii Hăşdăţii şi al Văii Ierii, ultimele două fiind redactate de Dumitru Loşonţi şi Sabin Vlad. Colectivul de onomastică este angrenat la redactarea lucrărilor Tezaurul toponimic al României. Transilvania. Judeţul Cluj şi Tezaurul toponimic al României. Transilvania. Valea Arieşului. Clujul a fost, de asemenea, gazda unor simpozioane naţionale de onomastică, care s-au concretizat prin publicarea volumului Studii şi materiale de onomastică (1969), precum şi a unor Studii de onomastică, vol. I–V (1976–1990).

O direcţie nouă de cercetare, care reînnoadă o bogată tradiţie, este aceea de filologie şi limbă literară, concretizată prin iniţierea proiectului Corpusul însemnărilor manuscrise româneşti. Transilvania. Filologii clujeni au mai participat la editarea Bibliei de la Blaj (1795), coordonată filologic de Eugen Pavel (lucrare distinsă în 2000 cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), a Bibliei Vulgata a lui Petru Pavel Aaron, ambele în colaborare cu Institutul de Istorie „G. Bariţ” din Cluj-Napoca, iar în 2011 la elaborarea unei ediţii reprezentative din scrierile lui Ion Budai-Deleanu. Semnalăm, de asemenea, colaborarea la Enciclopedia literaturii române vechi, realizată sub egida Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti, publicată în 2018 la Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române. Ultima apariţie de excepţie din 2018 este Şcoala Ardeleană, antologie de texte alcătuită și coordonată de Eugen Pavel, vol. I‒IV, scoasă în colecţia „Opere fundamentale” a Fundației Naționale pentru Știință și Artă.

Istoria literară s-a înscris, în anii postbelici, în prelungirea cercetărilor anterioare întreprinse de istoricii literari D. Popovici, Ion Breazu, Ion Muşlea, Ion Chinezu, Iosif Pervain şi alţii. Printre lucrările elaborate menţionăm bibliografia analitică cu titlul Românii în periodicele germane din Translvania, din care a apărut, în 1977, volumul dedicat perioadei 1779–1840, iar cel pentru perioada 1841–1860 fiind publicat în 1983. Lucrarea, alcătuită de Iosif Pervain, Ana Ciurdariu şi Aurel Sasu, fructifică şi o parte a muncii de documentare efectuată în anii ’50 de Lucian Blaga. O altă cercetare a fost consacrată de Mircea Popa şi Valentin Taşcu presei literare româneşti din Transilvania până la 1918. Un solid volum colectiv de studii, cu o deschidere interdisciplinară, se intitulează De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc, apărut în 1982. În ultimele decenii, colectivul de istorie literară s-a implicat în elaborarea unor lucrări lexicografice de mare anvergură, precum: Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989, apărut în 2004 (distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din România), şi Dicţionarul cronologic al romanului tradus în România de la origini până la 1989, apărut în 2005 (distins cu premiul Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România), ambele dicţionare fiind publicate la Editura Academiei Române. În fine, în anul 2011 a apărut Dicţionarul cronologic al romanului românesc. 1990‒2000, iar în 2017 Dicționarul cronologic al romanului tradus în România. 1990–2000 (ediţie online). De asemenea, departamentul de istorie literară a colaborat la cele şapte volume din marele Dicţionar general al literaturii române, lucrare coordonată de acad. Eugen Simion, iar în prezent la ediţia a doua, revizuită şi adăugită. Tot la Institut a început elaborarea unui Dicţionar al culturii critice româneşti. De asemenea, este editată publicaţia anuală online „Dacoromania literaria”, iniţiată în 2014 şi ajunsă la volumul VIII.

Începând cu anul 1956, institutul clujean a editat, sub egida Editurii Academiei Române, revista de specialitate „Cercetări de lingvistică”, care a preluat, din 1994, într-o serie nouă, vechea denumire „Dacoromania”. De asemenea, institutul îngrijeşte şi o publicaţie bianuală în limba maghiară, care apare, tot sub egida Editurii Academiei Române, din anul 1957: „Nyelv-és Irodalomtudomány Közlemények” (Studii şi cercetări de lingvistică şi istorie literară).

Un eveniment ştiinţific major lansat în ultima perioadă este Conferinţa Internaţională „Zilele Sextil Puşcariu”, cu o periodicitate din doi în doi ani. Prima ediţie a avut loc în 12‒13 septembrie 2013, iar a V-a în 9–10 septembrie 2021. Actele acestei manifestări sunt reunite în noua publicaţie de tip proceedings „Caietele Sextil Puşcariu”, din care au apărut primele cinci volume.